Ca membru al Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi am vorbit de la tribuna Parlamentului despre drama pe care o trăiesc părinţii şi rudele celor dispăruţi şi despre faptul că, deşi deloc de neglijat, eforturile poliţiei de soluţionare a unor astfel de cazuri trebuie dublate de măsuri active de prevenire.

Statisticile dispariţiilor nesoluţionate sau cu un deznodământ tragic este îngrijorătoare, ceea ce ar trebui să alerteze atât autorităţile de la nivel local şi judeţean, cât şi pe cele de la nivel central. Din datele furnizate de Ministerul Afacerilor Interne, numărul dispariţiilor de minori, înregistrate în perioada 1 ianuarie 1990 – 8 ianuarie 2020, rămase nesoluţionate este de 378. Din datele puse la dispoziţie de Inspectoratul General al Poliţiei Române, în perioada 2016-2019 au fost înregistrate la nivel naţional 17.684 de sesizări de dispariţie, dintre care un număr de 15.731 de sesizări au fost soluţionate (persoanele dispărute fiind găsite de către poliţişti), celelalte 1953 de sesizări fiind încheiate fie cu retragerea sesizării (448) sau constatarea decesului (75), fie cu revenirea la domiciliu sau în centrele de primire minori (1429). Numai în 2019 au fost înregistrate aproximativ 4.000 de cazuri de copii dispăruţi, dintre care doar 3600 au fost găsiţi.

Trebuie luate măsuri urgente şi tranşante pentru o ameliorare a situaţiei şi o mai bună prevenţie. Sunt convins că este nevoie să fim mult mai informaţi referitor la aceste cazuri, dar şi să dăm dovadă de o creştere semnificativă a simţului civic iar ca membru al Comisiei de anchetă recent înfiinţate privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi, mă angajez să îmi aduc în mod constructiv aportul la strategia de combatere a traficului şi dispariţiei de persoane, prin analiza cauzelor care duc la dispariţia copiilor, a modalităţilor de prevenire şi combatere a acestui fenomen.

Ca vicepreşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării a Camerei Deputaţilor, le-am reamintit colegilor parlamentari că România este ţara din UE cu cele mai multe persoane traficate, dintre care mai mult de jumătate sunt minori, iar aproape 70% dintre ei sunt traficaţi în scopuri de abuz sexual. Într-un asemenea context, este foarte limpede că situaţia minorilor în situaţii de risc nu mai poate fi neglijată.

Cu referire la cauzele care duc de cele mai multe ori la dispariţia copiilor printre cele mai frecvente motive se numără:

• nesupravegherea minorilor de către părinţi, de către aparţinătorii legali sau de către cei responsabili din unităţile de ocrotire;
• lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude atunci când părinţii sau aparţinătorii legali pleacă la muncă în străinătate;
• lipsa unei bune comunicări cu părinţii;
• starea materială precară, care determină de multe ori neglijarea minorilor;
• abandonul şcolar, absenteismul şi performanţele slabe la învăţătură, dar şi influenţa negativă a anturajului.

Vreau pe această cale să îmi arăt deschiderea spre a cunoaşte mai multe despre acest subiect în judeţul Suceava şi îi încurajez pe toţi cei care deţin informaţii sau experienţe pe această temă să îmi transmită gândurile, problemele şi soluţiile identificate prin intermediul cabinetelor parlamentare.

Comunicat de presă Camera Deputaților - http://www.cdep.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=20314